Antreprenorul Octavian Bădescu, candidat independent la Primăria Capitalei și innițiatorul mișcării #hailatreaba, condamnă intervenționismul politic din perioada pandemiei de coronavirus și spune că demersurile Guvernului din ultimele luni sunt “semnele unei dictaturi fasciste de catifea”.

Ați spus în repetate rânduri faptul că "intervenționismul politic din perioada crizei coronavirus generează un adevărat genocid economic". Unde au gresit autoritățile?

Genocidul economic este evident, dacă ne uităm la numărul șomerilor, la numărul firmelor închise, la scăderea încasărilor, ce să mai vorbim, nu se îndoiește nimeni de asta. La fel de evidentă e rastrângerea libertăților individuale. Nu mai vorbesc de neconstituționalitate, de ilegal, vorbesc în primul rând de nedrept, imoral, fără etică. În opinia mea e inadmisibilă această intruziune, noi ca și cetățeni nu am mandatat politicienii să decidă chiar orice, să intervină oricum, oricât. Chiar și o lege nu poate avea o valoare supremă, nu poți da o lege abuzivă și să vii apoi să "bagi pumnul în gură" tuturor cu ea, în numele ei, e un abuz.

Ceea ce trebuia făcut – avertizări, intervenții preventive punctuale, aplicarea subsidiarității în decizii, fiecare comunitate, pornind de la individ (familia, asociația de proprietari, orașul, țara) să decidă pentru ea, în limitele ei de competență.

Ca exemplu – administrația centrală poate decide să închidă granițele nepermițând nimănui din exterior să intre. Însă, în privința ieșirii nu poate decide, în privința unui oraș sau unui bulevard pentru care cetățeanul plătește taxe, acolo doar eventual o comunitate locală poate decide.

Ca administrație centrală poți decide că nu ai cum să asiguri asistență medicală în spitalul public pentru cei cu coronavirus după ce se atinge capacitatea maximă, dar nu poți decide cum să acționeze un spital privat, un restaurant sau o frizerie, asta e atac și la dreptul de dispoziție ca atribut al dreptului de proprietate. Intervenționismul etatist a avansat în 20 de săptămâni cât ar fi făcut-o poate în 20 de ani, evoluția fiind extrem de îngrijorătoare, complet anormală în opinia mea și generează insecuritate, practic orice îi e permis unui politic care are monopolul legii, al forței și care are și mulți bani din taxe și impozite.

Sunt simptomele unei dictaturi fasciste "de catifea".

La data de 8 iulie, la mai puțin de 2 luni de la ieșirea din starea de urgență, România are 555 de noi cazuri de coronavirus in 24 de ore și sute de asimptomatici care părăsesc spitalele pe proprie răspundere. Judecând după aglomerațiile de pe litoral, de la munte și de la terase, putem spune că se ajungea aici chiar din luna mai, dacă statul nu ar fi intervenit. Iar estimările Societății Române de Epidemiologie sunt că în 23 august vom ajunge la 800 de cazuri pe zi. Oare cum ar fi evoluat (și cum va evolua) din punct de vedere economic o țară aflată în colaps medical, cu forța de muncă îmbolnăvita în procente mari?

Nu am nici cunoștințele și nici informațiile necesare unui verdict infailibil, de altfel și părerile medicilor sunt împărțite, iar statisticile pot fi foarte înșelătoare. Eu abordez situația din perspectiva principială, filozofică, dar și pragmatică.

Un lucru e cert – pe niciun scenariu nu eram în pericol de extincție a speciei. În România sunt oricum între 500 și 1.000 decese pe zi din tot felul de cauze, inclusiv din netratarea celorlalte afecțiuni la care asigurații aveau dreptul.

Cum adică să îmi ții spitalul gol și să mor de altceva, în contextul în care eu am plătit asigurări de sănătate? Cum adică să nu pot apela nici la sistemul privat? Suntem în plin absurd, într-o stare de război - da, dar un război între politicienii care reprezintă vremelnic statul și cetățeni, cu precădere acei cetățeni care sunt direct productivi și nedependenti încă de stat și de marile companii beneficiare de facilități de la stat – de fapt de la contribuabili.

Este certă însă sărăcirea, frustrarea și ȋnspăimântarea populației. E certă decapitalizarea celor mai mulți – antreprenori, angajați din privat, asaltul este foarte agresiv. E anormal ce se întâmplă și apelarea la libertate și responsabilitate individuală ar fi fost și este cea mai eficientă formulă de gestionare. Nu se dorește însă, de ce oare?

Partea bună este că tot mai mult oameni au început să realizeze că lucrurile nu sunt în regulă, au început să se manifeste în consecință. Este însă un minus – cu sau fără intenție, societatea a fost din nou segmentată, pe principiul "divide et impera" și se abate atenția oamenilor de la problemele cu adevărat importante, anume ineficiența cronică a sistemului de stat și corupția.

Vorbeați despre restrângerea drepturilor și libertăților în starea de urgență, dar cum rămâne cu "dreptul celor din jurul celor care nu respectă regulile" (Raed Arafat)?

Aceasta este o eroare de judecată care lasă loc oricăror abuzuri.

Eu nu te ȋmpiedic să te păzești, dacă dorești, stai departe. Ȋn momentul ȋn care tu vrei să mă ȋmpiedici să fac lucruri normale, pe care tu consideri că te pot afecta, tu eăti cel care trebuie să ia măsuri, prin a te feri, nu prin a ȋngrădi libertatea mea de a face lucruri care ȋn mod normal nu te pot afecta dacă iei decizia liberă să te ferești, pentru o siguranță proprie.

Nu eu impun altcuiva reguli, nu eu ȋi oblig să facă ceva, ci alții vor să ȋmi impună mie să fac ceva. E ca și cum am avea pretenția să interzicem mersul cu mașina pe șosea pentru că ar putea să ne accidenteze dacă ar intra cumva pe trotuar.

Ce părere aveți despre abordarea Suediei în criza Covid? Și totuși, autoritățile de acolo au recunoscut că nu au reușit să își protejeze populația vulnerabilă...

Declarațiile și interpretările sunt variate, mi-e greu să ȋmi dau cu părerea pe un caz ȋn care nu am acces la toate informațiile.

Dar chiar și un astfel comentariu, ȋn forma expusă, nu demonstrează prea multe. Că ei ar fi putut acționa și mai bine pe diverse componente - probabil. Că noi sau alții am protejat bine? E discutabil.

Părerea mea este că cei care și-au afectat economia mai puțin vor avea rezultate mai bune ȋn viitor, inclusiv ȋn plan sanitar.

Cum ar fi trebuit gestionată criza Covid-19, astfel încât să fie protejate și populația și economia?

Reiterez faptul că, în opinia mea, această criză nu este rezultatul virusului, ci al deciziilor politicienilor. Rezultatele medicale, economice, sociale, prezente și viitoare se vor datora, de asemenea, acestei reacții exagerate a factorului politic, care a antrenat și mass-media și alte medii.

Populația și economia nu sunt deloc separate, populația este legată și de economie și de medicină și economia și medicina sunt și ele legate, nu e vreun conflict în care să trebuiască să decidem între ele – e o falsă problema.

Când te confrunți cu o situație cu privire la care nu ai nici toate informațiile și e și nouă, cel mai indicat este să recurgi la principii: nu ȋnspăimânți populația, ci o informezi obiectiv cu privire la toate aspectele, punctele de vedere, realitățile, posibilitățile de acțiune ale individizilor, ale comunităților, ale statului, riscurile și beneficiile fiecărei abordări, îndrumi, lași decizia la ei, la comunități (familie, administrații locale, organizații etc.) și tu ca administrație centrală decizi doar pe nivelul tău de competență.

O abordare poate mai apropiată de ideal ar fi fost și aceea în care Primarul unui oraș se consulta sub o formă sau altă cu consiliul, chiar și cu populația respectivului oraș și reieșea un anumit tip de comportament necesar pe stradă.

Dar un primar, și cu atât mai puțin un premier, nu poate impune dacă eu port mască în casă, în sediul firmei mele, unde plătesc chirie, stăm la 3 m, 5 la masă sau cu mască, asta e treaba utilizatorilor acelui spațiu, care e de fapt unul privat. Faptul că îl utilizează angajați, angajatori, chiar și clienți, nu îl face automat "public", în sensul în care să decidă statul, care nu plătește chiria, cum stăm noi în el. Tu ca stat îmi poți impune să pun pe ușa regulile spațiului, să știe omul la ce să se aștepte dacă alege să intre, dar atât.

În instituțiile statului – da, poate decide statul regulile și – dacă sunt exagerate – vor plăti costul la alegeri, chiar sper să se întâmple asta curând.

Nu poate impune statul la nivel central și uneori nici chiar la nivel local unui individ sau unei comunități un anume comportament, întrucât prioritățile fiecăruia dintre noi sunt diferite și acționăm în consecință.

Sunt aspecte ce țin de "common sense" până la urmă, de principii.

Dacă suntem tratați ca niște incapabili în a decide ce e important pentru noi, asta nu dovedește decât o impardonabilă lipsă de respect la adresa cetățeanului, care nu ar fi în stare să se păzescă, dacă și în măsura în care vrea, dar e capabil să voteze.

Credeți că populația ar fi respectat recomandările de distanțare socială, fără teama amenzilor?

Problema e că nu au fost "recomandări", au fost impuneri care au mers până la nivelul acelor inutile declarații pe proprie răspundere.

Dacă erau recomandări în privința acestei distanțări fizice, unii ar fi ținut cont de ele, alții nu, fiecare și-ar fi asumat consecințele în cunoștință de cauză.

De ce ar fi fost imperativ să o facă? Este nevoie să privim o situație și în ansamblu, fără preconcepții de tipul celor care ne spun că unii oameni nu știu ce e bine pentru ei și trebuie să vină alții să o facă, cei aleși prin vot tot de acești considerați cu superioritate și fără o bază de către alții ca "inconștienți".

Politicienii și cei numiți de ei își urmăresc în primul rând propriile interese, care nu întotdeauna converg cu interesele oamenilor care au impactat ajungerea lor în respectivele poziții. Mulți ajung că urmare a apartenenței la organizația "partid politic" și acționează în interesul acesteia. Iar această organizație nu prea are venituri proprii, vedeți bine că se caută ca acestea să fie luate de la contribuabili.

Prin urmare, poate că mai multă circumspecție la adresa celor care administrează vremelnic resursele produse de alții, nu ar strica.

Ați promovat inițiativa #hailatreabă, prin care cereați să le fie lăsată oamenilor libertatea să decidă ei când vor să revină în viața economică. Cum, mai exact, ar trebui să decurgă această abordare?

Trebuia să nu se instituie nicio stare de urgență de la bun început sau să se renunțe rapid la ea. Am avertizat cât de costisitor va fi și realitatea actuală îmi da dreptate și îmi va da și după alegeri, oamenii vor simți creșterile de taxe, inflația, șomajul, nota de plata a deciziilor unui "politic" care nu răspunde individual pentru deciziile pe care le ia, nu internalizează consecințele.

Cred foarte mult în libertatea individuală și economică, în responsabilitate, în respectul pentru proprietate, în dreptul de dispoziție cu privire la proprietatea privată, în piața liberă ca regulator al tuturor interacțiunilor dintre oameni, generator de echilibre pe termen mediu și lung.

Cred în necesitatea eficienței administrării tuturor resurselor, mai ales a celor comune, unde riscurile sunt mari și sistemice și cred că intervenționismul etatist exagerat în planul individual și familial este cel mai periculos virus al lumii de azi, unul care s-a extins până la un nivel care amenință însăși fundamentele naturii umane, aspirația naturală a oamenilor către libertate.

Rolul statului tocmai acesta este – de a apara persoana, libertatea sa și proprietatea, nu de a o asupri invocând oferirea unei iluzii a siguranței absolute, o utopie la adăpostul căreia să transforme cetățenii în instrumente dependente de stat, obediente, cu resurse la limita subzistenței și cu tendințe de a folosi statul pentru a-și asupri la rândul lor semenii.

Nu aceasta este lumea în care mi-aș dori să îmi închei viața și în care să trăiască copiii și nepoții mei.

Spuneați și că vom deveni mai dependenți de stat dacă lucrăm de acasă. Puteți dezvolta ideea?

Dependența de stat și de marile companii nu e legată de lucrul de acasă, nu am afirmat niciodată așa ceva.

Dependența e dată de sărăcirea oamenilor ca efect al deciziilor politicienilor, de pierderea locurilor de muncă, a afacerilor proprii mici și mijlocii, de favorizarea companiilor mari ajutate prin diverse scheme (subvenții, garanții, facilități etc.) cu bani de la contribuabili, de inflație.

Creșterea inechităților se realizează adeseori cu ajutorul statului – care nu e altceva decât un redistribuitor de resurse prelevate de la cei mulți ȋn beneficiul celor puțini, prin intermediul unor instrumente destul de perverse și nu ușor indentificabile de majoritatea cetățenilor.


Recent v-ați anunțat candidatura la Primăria Capitalei. Ce vă propuneți să faceți diferit pentru bucureșteni?"

Ȋn primul rând, vreau să repun anumite principii ȋn drepturi. Știu că pare ciudat ca un candidat să vorbească despre principii, ȋnsă eu ȋmi doresc o administrare care să respecte libertatea, proprietatea și care să favorizeze dezvoltarea, nu blocarea.

Această dezvoltare este condiționată de ȋmbunătățirea eficienței ȋn planul administrării resurselor publice, aspect esențial de remediat. Sistemul consumă foarte multe resurse ȋn interior și ȋși atinge ȋn foarte mică măsură scopul.

Vă dau un singur exemplu ȋn acest sens – din 100 de lei alocați asistenței sociale, doar 25 de lei ajung la asistatul social. Restul banilor se consumă ȋn sistem, pe cheltuieli de personal, bunuri și servicii. Aceeași regulă se aplică și la energia termică, transportul ȋn comun și mai toate serviciile oferite de Primărie. Vi se pare normal? Mie nu, de aia candidez.

Am experiența, capacitatea și vointa de a face lucrurile altfel. Ȋn fond, Primăria Capitalei este un furnizor de servicii publice, iar subsemnatul a condus toată viața companii de servicii. Clientii acestora – ȋn cazul nostru bucureștenii – vor, pe scurt, servicii mai bune, la costuri mai mici.

Din calculele mele, bazate pe informațiile publice despre bugetul Capitalei, mi-a rezultat că pot "salva" sub diferite forme, sute și mii de euro anual, fiecărui contribuabil.

Ȋmi propun să le redau cetățenilor puterea de a dispune de mai multe resurse, atât ȋn propria administrare, cât și pentru administrarea comună, iar resursele alocate administrării publice să fie gestionate ȋn conformitate cu prioritățile oamenilor și ȋn mod eficient.

Pierzătorii abordării mele vor fi afaceriștii conectați la bugetele administrației, căreia ȋi vând bunuri și servicii inutile sau la supra-preț, funcționarii corupți, acei angajați care au ajuns să ocupe poziții bine plătite ȋn instituțiile publice doar ca efect al serviciilor făcute partidelor politice. Bineȋnțeles, vor pierde și partidele ȋn sine, aceste organizații cu interese proprii, care căpușează administrațiile.

Câștigătorii vor fi toți ceilalți, adică majoritatea cetățenilor.

Aceștia trebuie să știe că, dacă ȋși doresc neapărat o schimbare, trebuie să vină la vot. Doar 200.000 voturi pot scoate PMB de sub monopolul politic și pot transmite foarte clar partidelor că se dorește altceva.